Și totuși există Eroi !

Și totuși există eroi !

Sunt morți. Umflați și de-un gri violent. Zac în fața mea târâți pe paturi scorojite de spital. Ultima cursă către cine știe unde. În dreapta mea o puștoaica de nici 20 de ani tăcută și inertă. E în comă. Poteca de sânge proaspăt spre închegare mă portă către o lume tristă și disperată. Nu mă pot privi în ochi cu cei ce urlă chirciți de durere. Sufăr dar relizez că-s bine. Un tânar cu cap spart și bandaj îmbibat în iod, rivanol ș-un roșu aprins mă trezește. Un furnicar de oameni în halate colorate robotind aparent haotic într-o organigramă greu de înțeles. Pare-o morgă-n haos, un service uman prost organizat și totuși cu reguli bine definite.

E ora 4 într-o dimineață de duminică. În oraș încă forfotă și-aproape plin. Fără prea multă vorbă trec eroic de Recepție și Triaj dar mă împiedic de-un zid de străjeri puși pe șpagă. Hârtiile mele în mâinile lor : nu e loc ! O Doamnă-n halat roz, vede, mă salvează și mă ia în primire. Trei întrebări și … branulă, sânge, perfuzii. Are ochii scoși de somn dar #Rezistă. Pare că știe tot ce se întâmplă, este extrem de sigură pe ceea ce face, e un leader dar … pare singură, împotriva tuturor. Stând semi adormit, pe un “fotoliu inteligent” conectat la niște “televizoare bipăitoare”, nu pot să nu remarc lipsa totală de interes a furnicuțelor auxilire. Doamna în roz face imposibilul coordonând și executând ceea ce-mi dau seama că nu stă scris în fișa postului ei. Mobilizează niște oameni care de multe ori par că nu au ce căuta acolo îmbrățișând lene, lehamite și de multe ori dispreț.

Secundele-s ore, aerul plumb și zgomotul asurzitor. Se luminează și-s obosit. Doamna în roz mă apucă de mână și-mi șoptește cald, mămos, prietenos, după aproape 5 ore de dezmăț medicamentos intravenos, că totul este bine și ar trebui să merg să dorm. Măcar eu căci ea mai rămâne. Mi-a înmânat rețeta spunându-mi glumeț că speră să nu mă mai vadă vreodată. Așa am aflat că Doamna este Doctor, este de gardă de mai bine de 24 de ore și că o cheamă Maria Bidica.
Ea este doar unul dintre EROII din spitalele de urgență, sufocate de lipsuri și abrambureală, fără de care te-ar mânca indiferența asistentelor, lehamitea îngrijitorilor, sictirul brancardierilor și excesul inutil de zel al badigarzilor.
Ei sunt cei care încă luptă într-un sistem puroiat de corupție și incapabili.
Lor trebuie să le mulțumim zilnic și să le construim “catedrale” modern utilate care să atragă alți eroi asemeni EI !
Mulțumesc Stimată Doamnă pentru ca mi-ați dovedit, dincolo de războiul mediatic și știrile false, că există Eroi iar Dumneavoastră sunteți unul dintre Ei !

Mulțumiri și plecăciune Doamnei Doctor Primar Silvia Nica <3 pentru ajutor și pentru că a fost singurul Om care mi-a oferit cel mai tare și credibil “argment” pentru a mă lăsa de fumat : “ În atâția ani de experiență, nu am găsit absolut nici un motiv pentru care să fumez ! Nu am gasit nici un lucru pozitiv ci doar durere ! “

P.S. : mi s-ar părea utilă afișarea următoarei informații în fiecare spital :
culorea “vestimentației” fiecărui cadru medical pentru a nu se ajunge în situația stupidă dar reală în care unii angajați se dau ceea ce nu sunt inducând în eroare pacienții și însoțitorii acestora în vederea obținerii unor mici atenții

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *