sahistul

Sahistul
DeFabulescu

Mã declar antisocial, sociopat si cu o înclinare profundã spre agorafobie. Pentru cei multi : urãsc sã socializez cu persoane pe care nu le simpatizez din prima si chiar dacã reusesc totusi sã empatizez cu cineva, odatã ce ajung sã aprofundez situatia clar ceva e dubios deci mai bine … NU ! Psihologic, psihiatric si clinic am o problemã. Filosofic si arogant n-am nici una. În anormalitatea situatiei mã simt absolut normal. Teoria, logica si practica tabloidizeazã simplu prin : ” Dã-l dracu’ cã-i nebun ! ”
Gândind totusi cã nebunul încuscrit cu regele pot da sah mat într-un final glorios as putea spune cã nebunul e artist iar regele doar un biet nebun ajuns în vârf de piramidã cu ajutorul astrelor mai romantic asezate-n ecuatie. Pânã si pionii-s nebuni cã se duc câini surzi la vânãtoare si pieire într-un dulce sacrificiu, doar pentru ca regina sã nu mai fie nebunã sã stea stâncã între doi nebuni : unul rege si un altul doar nebun. Despre turã însã doar de bine :
Stã la margine cuminte ca un stâlp de telegraf, fãrã target sau dorintã asteptând momentul dat. Pare poezie dar sãraca e nebunã de tot stat iar când în sfârsit zãreste calea, dã de calu’n aripat.
Care cal, fereascã sfâtul, chiar normal la cap nu e. Cum sã sari mereu peste toti si peste toate si sã mergi mereu cam beat ? În zig-zag socot cã-i nebun daca o face. Chiar si tabla dacã vrei e nebunã de legat doar in alb si negru sugrumatã în pãtrate.Totul pus în scenã cu atâta încruntare, evaluare, concentrare, calcule si analize de doi nebuni bipezi ce se dau rotunzi.
Iar tu pe margine, scãrpinându-te în barbã, nu pricepi prea bine sahul si nici asta de o citesti. E o scriere nebunã în 3 stiluri diferite cum e jocul de-l privesti. Viata-i complicatã, întelegerea e grea, acceptare nici atât asa cã las-o asa, resemneazã-te si du-te, declarându-te nebun.

E o lume plina de nebuni !

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *