POVESTEA UNEI POZE TRISTE

Povestea Unei poze Triste !

Abuzurile de orice natură asupra copiilor ar trebui pedepsite sever. De la închisoare până la decădere din drepturile părintești și poate chiar excluderea din societate.

Legenda spune că cei mici sunt oxigenul pe care comunitatea îl va respira în viitor. Chiar dacă sună necomercial, aș iniția programul “Un copil sau un Copac” prin care să fii obligat să fii responsabil pentru ce lași în urma ta. Pentru că nu e suficient doar să plantezi sămânța și apoi să aștepți să crească. Copiii au nevoie de îngrijire, afecțiune, căldură, susținere, încredere, comunicare, alint, joacă, încurajare, etc. Ceea ce le oferim noi astăzi, am primit și noi la rândul nostru iar ei vor da mai departe. Yup, atât de simplă este filosofia responsabilității lui “mâine”.

Nimeni nu are habar cum să fie părinte la început dar cu toții ar trebui să știm ce înseamnă căldura unui suflet protector. A fi părinte înseamnă să simți ! Nu suntem perfecți ca oameni și nu vom fi nici ca părinți dar putem încerca începând de la un simplu gest de afecțiune. Greșim de foarte multe ori în speical atunci când copiii sunt în crize și devin “neascultători”. Sunt momente în care îți vine “să-ți iei câmpii”, “să dai cu ei de pământ” sau să ștergi din istorie minunata zi a “creației”. Nu de puține ori ești șantajat emoțional și ‘ăl mic te “face la icre” până cedezi. Așa este !

Te-ai gândit însă vreodată că fiecare “fiță” a copilului tău este un strigăt al unui neajuns emoțional pe care copilul tău îl are ? Iți spun sincer, fără a fi vreun model social sau specialist în domeniu, că orice comportamnet “aberant” al copilului tău este o consecință a comportamentului tău “aberant” față de copilul tău ! Iar copilul tău se va comporta aproape identic, în viitor, cu nepoții tăi care și ei îți vor scoate peri albi pentru că ai mari șanse să-i crești tot tu !
Înțelegi de ce o palmă data acum creează un viitor cenușiu, depresiv și bolnav ? Înțelegi de ce neplantarea unui copac astăzi va duce la un aer nerespirabil mâine ?
Viitorul se creează acum pe baza învățăturilor trecutului.

Înțelegeți doamnă de ce v-am zis vreo două ieri în Herăstrău ? Nu pentru că fetița blondă cârlionțat urla ca dusă la tăiere în timp ce o trăgeați ca pe un sac de cartofi spre ieșire. Nu pentru că țipa că vrea floricele și săracii ochi albaștri erau înecați în lacrimi. Ci pentru că timp de 15 minute cât ați stat la locul de joacă copilul a făcut tot posibilul să vă atragă atenția și să vă determine să vă jucați cu ea, să o vedeți, să o apreciați, să o felicitați și să-i spuneți că sunteți mândră de ea în timp ce stăteați pierdută-n telefon.
Voia să o vedeți doamna ! Atât ! Nu floricele ! Ci să o vedeți ! Alma mea a vrut să se joace cu ea dar fetița vă voia pe dumneavoastră ! Doar pe dumneavostra doamnă !

Și în timp ce eu priveam suferind din groapa cu nisip acest spectacol rece al unui viitor adult traumatizat, a mea a venit, mi-a sărit în brațe și m-a pupat spunându-mi Un Te Iubesc Tatiiii cât pentru o eternitate.

Și e atât de simplu doamnă ! Atât de simplu …

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

(*) Required, Your email will not be published