la service

Sunt trist. Mega trist, super trist, din cale afarã de trist si toate gradele de comparatie pe care le poti adãuga in mod abuziv tristului. Astãzi am fost la service cu un amic. Verificare de rutinã : mai faci o diagnosticare pe computer, o constatare generalã, o radiografie, mai verifici pisele si articulatiile, aplici câteva tratamente recomandate de specialisti, mai îndrepti pe ici pe colo si teoretic pleci linistit acasã cu gândul cã pânã la revizia urmãtoare multe luni o sã mai treacã.  Tii totusi cont de recomandãri si încerci, cel putin la nivel de “aburealã”, sã o arzi un pic mai “safe”. Mai sigur = mai bine. Din pãcate instalatia prietenului meu nu mai este la prima tinerete si mai dã rateuri din când în când. Aproape cã necesitã reparatii capitale pe care într-o primã fazã le respinge pe motiv de “lasã cã asa cum a functionat pânã acum poate sã functioneze si de acum în colo”. Degeaba îi este scris pe foaie cã fiind o masinãrie second hand cu cât amânã mai mult cu atât se va deteriora mai rau si va da din una în alta. În plus , pretul ! O Doamne pretul ! Îl cocoseazã si nu-si permite.

Când aveai posibilitate de Casco n-aveai minte. Acum ai slavã Cerului însã nu-ti mai permiti asigurare. Si ti se face milã de suferinta celui de lângã tine si încerci sã faci ceva. Orice. De la vorbe la fapte. Însã te lovesti ca trãznit de acel ceva numit sec si impersonal ZID. THE ZID. O futu-i ! Bani, bani si iar bani. Si aici ti se cam taie sincer elanul cu totul, îti este extirpatã violent toatã umanitatea, cãldura si initiativa. Ajungi sã constientizezi cã vorba ‘ceea cu  SA FI OM chiar e o imposibilitate, o utopie spusã la betie când toatã lumea se crede Suprman. Cu vorbe bune nu se reparã nimic. Nici suflet, nici piese, table sau inimi. Ba mai mult chiar, banii te transformã într-un animal farã scrupule, sentimente sau remuscãri : “Bãh bine cã mãcar eu sunt sãnãtos … iar tu prietene roagã-te cãci îti este ultimã solutie. Si oricum mie nu mi se poate întampla si dacã totusi am ghinion si mã loveste mã descurc eu cumva.Oare ?

Si NU,  nu vorbesc de masina bunului meu prieten !

Si DA visez la momentul în care oamenii nu vor mai fi doar niste fisiere excel unde dacã “dã” cu verde e de bine iar rosu te concediazã. ZIua în care sistemul nu-ti va cere mii de euro pentru o banalã operatie pe care însã dacã nu ti-o permiti ai mari sanse sã dai coltu’.

Da’ stii ceva? Oricum la un moment dat nu vei mai fi util societatii deci de ce sã facem acte caritabile pentru altii ? Si în plus din viatã scapã cine poate nu ?

Trist, adevãrat, inutil, utopic !!! Pânã si pe cel de sus îl doare fix în cot de tine Adriane !

Comenteaza

comentarii

One thought on “la service

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *