La Bloc !

La Bloc ! Episodul din Berceni !

Azi la mine-n bloc e zarvă mare.

În urma unor delapidări din fondul de rulment și abuz în serviciu, reprezentat de o înlesnire grosolană a furtului de curent, oferit fără accord sau consultare supermarketului de la parter direct din contorul scării, atât președintele asociației cât și toată adunătura de consilieri, a trecut la capitolul “foștii”, fiind nevoie de un suflu nou. Avem alegeri pentru cele două scări. Suntem 100 de familii din medii sociale diferite. Pe cei tineri și activ profesional, sincer, îi cam doare-n cur de moșul care calculează și afișează întreținerea, pentru că pleacă dimineața, vin seara, câștigă peste medie iar singura nemulțumire este doar programul comunist de încasare : Marți și Joi între 16.45 și 17.45. Nu există noțiunea de Internet Banking deci singura soluție este să plătească o dată la 2-3 luni, atunci când iși iau liber special, evident stârnind nemulțumirea celorlalti locatari mai în vârstă, a căror viață se învârte în jurul televizorului și bârfitul vecinilor. Mai sunt și golănașii spărgători de semințe pe care problemele comunității îi lasă fix rece, pentru că ei oricum se descurcă.

A fi șef de bloc nu-i o fericire. Muncă multă, buchiseală, responsabilitate și atenție. Salariul e mic, excel-ul o nebuloasă iar trasul de linii pe foi albe despărțite de indigo devine paranoie și boală atunci când o faci lunar. De calcule nici nu mai vorbesc. Ideea însă de a fi “șefu’ la bani”, omul care află și știe tot ce miscă-n bloc, de la cât și cine câștigă cel mai mult până la picanterii despre comunitatea pe care ai senzația că o păstorești, este pentru unii supremul existenței lor.

Ion și Vasile se vor regi peste visterie. Primul vrea să angajeze firmă specializată, că-i mai sigur, corect, rapid și transparent, Vasile vrea old style, că cică internetu-i dracu’ și banii cash, palpabili, sunt tot ce contează. Au dreptate amândoi, omițând însă să spună că Ion are comision de la firma pe care vrea s-o angajeze iar Vasile iși dă comisionul singur, calculând, după propria-i formulă, cât trebuie să plătească fiecare, după preferințele lui : pensionarii achită normal mințindu-i că-i mai puțin de dat că merge economia bine iar ăia de muncesc, plătesc mai mult că au de unde iar cu șmecherii negocieză în funcție de toanele fiecăruia.

Ion pierde în mod logic alegerile ! Din 100 de apartamente, doar cele 18 populate de vârstnici și asistați l-au votat iar restul de 82 aveau altă treabă ! Primii au gândit-o prin prisma promisiunii de mai puțin ceilalți au crezut că-n bula lor, oricine ar ieși, lucrurile se vor desfășura corect sau … fie nu erau în oraș, poate aveau alt program sau pur și simplu nu i-a interesat pentru că ei oricum fac bani și le e bine în orice situație.

În prima lună, Vasile mărește întreținerea motivând greaua moștenire și datoriile imense pe care până atunci nu le observase nimeni, a doua lună inventează niște presupuse reparții la acoperișul blocului proaspăt refăcut, apoi contoare și repartitoare schimbate că evident cele existente nu-s bune, subit liftul se defectează de 15 ori într-o lună, etc.

Cei 18 tac pentru că le convine. La ei nimic nu-i schimbat. Ceilalți 82 încep să-și pună întrebări, se informează și constată că ceea ce se spune nu-i deloc adevărat. Ba mai mult, iau și catastifele la puricat și dovedesc mârșăvia. Prins cu mâța-n sac, administratorul urlă, zbiară, face crize și îi acuză pe cei 82 de lipsă de respect, incitare la nerespectarea votului și lipsă de implicare. Ba că Lenuța de la doi e curvă și primește noaptea bărbați în casă deci liftul de aia s-a stricat, că Marius de la apartamentul 25 face baie în miez de noapte și consumă apă în plus, că Mariana corporatista emo are 3 pisici și trebuie trecute la întreținere, etc. Și uite așa, toată lumea-i vinovată iar el, administratorul săracul, caută soluția cea mai bună el fiind nimic altceva decât o victimă.

În isteria creată, toți cerându-și drepturile, Claudiu cap limpede, merge la Poliție să depună plângere însă constată cu stupoare, că șeful de post, e fratele lui Vasile și că au trecut deja 4 ani și nimic nu s-a schimbat, lumea s-a resemnat iar banii s-au dus în buzunarele cine știe cui.

Later edit :

În parcarea blocului, Tanti Gherghina, bătrânica simpatică de la cinci, fostă profesoară la o școală din cartier, îl felicită pe Vasile pentru mașina cea nouă și-l întreabă timid dacă s-au mărit pensiile nu de alta dar de când cu scumpirile la gaze și curent abia dacă mai poate să-și plăteasca dările către stat și dacă n-are idee când se vor ocupa apartamentele goale a celor care au plecat pentru că cineva trebuie să plătească și pentru alea.

– Nu știu doamnă ! Altă treabă nu aveți ?

Sfârșit

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *