Întors pe dos

Întors pe dos
DeFabulescu

Dacã îl privesti mai câș, porcul pare o jumarã neprãjitã, netaiatã și putin cam puturoasã. Stã’n mocirlã pânã’n gât, cap de bivol gros rotund, înșurubat, înfipt, rigid într-un corp nedefinit, ochii mici mereu în jos, neprivind cerul deloc. Grohãie și se bãșește obligat mereu sã vadã doar pãmântul si al sãu rât. Scormoneste’n propria-i viatã dupã de ale gurii surse, bucurând tristetea veselã a speciei mai rãsãrite; care sub șablonul bucuriei zeului sacrificat, taie, spânzurã, omoarã într-o cruntã anarhie. Limitat, batjocorit și’ar dori mãcar odatã sã ridice coada’n sus și sã urle din pateu, sã se audã, sã se știe peste gardul prizonier, cã detine un record grãsut și deloc sezonier; o nirvanã prelungitã, cam juma’ de orã ceas, fãrã gemete sau stres care se numeste stai sã vezi, simplu, sec, banal … orgasm ! N’are voce c’ar cânta, n’are vorbe c’ar grãi sãracul, are însã demnitate când la al anului final, lama rece si tãioasã îl trimite cicã’n rai.
Raiul porcilor constat, cã acolo unde este, plin de urã si revoltã se va’ntoarce peste om, rãzbunându-se cumplit, undeva pe înserat, repetând însângerat acea istorie hulpavã ce se înfruptã’n sfintenie chiar din mielu’ndurerat.
Șeful porcilor nu doarme ci observã foarte atent a stãpânilor trãire, colo jos mãcelarie de pe acel pãmânt. Si când toate se adunã într-o farfurie cu de toate, porcul te trimite fãrã sã gândeascã, ca si tine la ignat, sã sfârșești la fel în chinuri într-o dulce boalã seacã, fix ca el elimat. Nu uita, dacã ai cumva noroc si urmezi acea cale a luminii mult visate, porcul de îl vei zãri în drum nu-l stresa nici ocoli ! Fii mãcar acum un domn si demn, dã-i salut si bunã ziua pentru cã nu stii pe bune cine-i porc cu adevãrat .

( – cum e porcul si stapanul – )

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *