Fumatul Ucide

Fumatul Ucide

Mă aflu înghesuit într-un Mega minuscul ,de cartier, în locul unei fost librării comuniste, împărțită în 3. Zac într-o rână, agățat de o sticlă de apa plată, așteptând doamnele din fața să-și termine tranzacțiile. Pe prima am mai întâlnit-o : venită de acasă cu o sacoșă mult prea puțin încăpătoare pentru volumul cumpărăturilor, stând în cumpănă dacă să mai cumpere una de 0,2 bani sau nu. Și stă, calculează, scoate, repoziționează, repune, rescoate iarăși calculează și … șoc : după 5 minute de geometrie analitică și măsurare a volumelor, constată că e imposibil să îndeși un bax de hârtie higienică într-o plasă de cârpă vizibil mai mică decât baxul și oricum plină ochi de alte nimicuri. Renunță la produs, nu înainte de a fi chemat un alt nene care să anuleze comanda și să mai și bombăne că nimic nu merge în țara asta. Răsuflu ușurat, trec peste, zâmbesc și mai fac un pas în față, odată cu o venerabilă duduie trecută bine de 50 de ani, cochetă, cu păr blond, proaspăt vopsit, învăluită în miros de feizerie veche. N-are nimic în coș dar gesticulează și vorbește apăsat, cu un ton aproape isteric. N-am înțeles despre ce este vorba însă agitația creată mi-a dat speranța că nu trebuie să pierd un asemenea spectacol. Sunt confuz și curios, mă chinui să înțeleg. Într-un târziu, samariteanul angajat, cel cu anulatul comenzii, împrăștie misterul : doamna-și cumpărase mai devreme, 5 pachete de țigări și o pâine cu care … nu a mai ajuns acasă. Nu mă pot abține și, precum Domnu’ Dan la OTv, întreb cu un tupeu ce nu mă caracterizează dar pe care trebuia să-l scuip cumva din mine :
– A ajuns Doamna cu Țigările acasă ? Dacă Da trimiteți un Sms la Mega și puteți câștiga !!!
În spatele meu râsete nervoase. În față consternate și :
– Domnule n-aveți treabă ?
– Doamna, cu respect vă spun, că acum chiar nu mai am nici o treabă ! Deci, cum aflăm ce s-a întâmplat ?
– Să ne uităm pe camere ! urlă un domn aflat mult în spate la o coadă din ce in ce mai stufoasă.
– Să ne uităm ! torn cu eleganță gaz pe foc, nedumirindu-mă exact dacă nenea din spate este ironic, nervos sau doar la fel de fascinat ca și mine de misterul țigărilor dispărute.
Așa aflu că poți să vizualizezi în timp real, pe monitorul de lânga casa de marcat, tot ce s-a înregistrat în ziua respectivă.
Sper să fie date publicității imaginile astea rupte parcă dintr-un film polițist cu oameni la coadă analizând, frame cu frame, partea în care cucoana confuză iși cumpără țigări. Cu bonul gasit și filmul proiectat, se constată că nu au fost 5 ci 6 pachete și că Doamna plecase cu ele din magazin.
– Nu se poate ! nesatisfăcută Doamna grăi.
– Ba se poate doamnă ! Gândiți-vă bine ce ați făcut după …
Ar fi chiar culmea acum, după aproape 20 de minute, să Nu aflăm continuarea.
– Haideți Doamnă concentrați-vă ! nu mă pot abține și serios de nu devenea palpitant.
– Auziți știți ceva ? …
Procurorul din mine se dezlănțui ca-n beciurile comuniste :
– Unde ați fost după Mega ? Acasă ? La coafor ? Apropos vă stă bine ! La piață ? În vizită ? Le-ați fumat pe toate ? Haideți că ne grăbim …
Vizibil iritată, cu o superioritate provocatoare de greță și privire de viperă încolțită, Doamna bine scoase la vedere lama ascuțită a învinsului de propria prostie :
– Știți ceva ? Asta nu e treaba dumneavostră ! Și dusă fuse cu tot cu dilema dispariției celor 6 pachete de țigări și a unei pâini.
– O apă vă rog !

Sfârșit ?

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *