evolutie

Este atât de inocentã si seninã vârsta de 16 încât ajungi sã te crezi centrul universului, invincibil si a tot puternic. E adevãrat cã seninãtatea asta îmbracã forme interesant de simpatice cum ar fi ideea cã dacã ai 25 de ani esti mega bãtrân sau cã dacã esti cumva si însurat si ai si copii deja viata ta este terminatã. Ajuns la 25 insã îti mai dai o sansã : “incã nu sunt pregãtit, hai sã mai copilãresc un pic, am toatã viata înainte, lasã cã nu o fi atât de rãu la 30, etc” . E vremea crizelor : 33-34. Deja personalitatea se revoltã. Apar întrebãrile existentiale referitoare la prezenta ta pe acest pãmânt, la realizarile pe care NU le ai,etc. Cine sunt eu ? Care este scopul ?Trecut de 40 începi sã simti o oarecare panicã, îngrijorare si frustrare cum cã nu ai apucat sã faci tot ceea ce ti-ai propus. Când  se “strigã” 50 din salã câstigi o nouã crizã iar la 60-65 , dacã ai norocul sã fi si iesit la pensie, ajungi sã-iti constati inutilitatea pentru societate. Daca ai fost însa suficient de destept si norocos încat sã pui ceva la ciorap te vei comporta ca un bãtrânel simpatic , cool si de gascã. Dacã nu, atunci te vei târâi de pe o zi pe alta asteptând trist si mohorât ca postasul sã sune de cel putin doua ori pentru a-ti injecteze o dozã de viatã : A Venit pensia !

Succes pe scara evolutiei si ne “vedem” pe FaceBook !

Evolution Of Dance Judson Laipply

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *