Epoca De Piatra !

CFR ! *UE CFR !

Ultima amintire cu trenul o am dintr-un Iulie torid de ’97, în drum spre Breaza la un majorat. Se întâmpla să fiu proaspăt absolvent de liceu, un rebel fară griji. Am călătorit într-un personal aglomerat fără compartimente și aer condiționat. Patru ore pentru nici 100 km, alergați în rimt nebun, cu viteza melcului, fără loc pe scaun, stând pe scările exterioare în bătaia soarelui și-a curentului, bând bere și fumând turcește. Așa ceva pentru istericii “political correctness-ului” este o crimă la adresa siguranței și a normalității societății. Era Vestul Sălbatic al anilor ’90 !
———-
După 20 de ani am revenit într-o Gară de Nord împietrită-n timp. Aproape Iulie, la 6 dimineața, în jur de 30 de grade. Aer condiționat nu există, lumea sufocându-se în șir indian, la cozi interminabile la casele de bilete. Sunt mulți și sistemul funcționează greoi. Navetiști, elevi, studenți, turiști, oameni normali, îndrăgostiți, aventurieri ca mine sau fericiți în vacanță, cu toții transpirați, cu cap plecat, umili în căutare de bilet. NU există locuri ! “Dacă doriți în picioare sau vă descurcați la tren” ar trebui să fie în 2017 motto-ul Căilor Furate Române. Stăm de 25 de minute cu speranța că noi ăștia 4 nebuni idealiști cu biciclete vom reuși, azi, acum, la vagonul de biciclete … Care vagon de biciclete ? Ăla la care NU am putut rezerva on line sau cel pus la dispoziție de CFR ? La niciunul pentru că “nu mai sunt locuri ! Dacă doriți bilet normal și vă descurcați la tren”. Șah Mat : CFR vs. #TineriiFrumoșiȘiLiberi 1 la ZERO ! Dilemă existențială de rezolvat rapid : mai merge oare așa după 20 de ani ? Cu nașu’ și tupeu ? Răspuns : Da’ bravo măh ?! Și toate gândurile astea fulgerătoare ale realității ni se striveau de oasele capului în timp ce, de după geam, se aude un urlet : NU vă mai așezați la coadă că plec acasă ! Doamnei angajate la stat tocmai i se terminase programul. Sincer o înțeleg dar problemele mele erau mai mari : să dau sau să nu dau șpagă ? Și-am dat pentru că așa mi s-a sugerat : 40 de lei “șpagă” la casă și 10 lei la domnu’ șef ca să mă lase cu bicicleta într-un vagon de biciclete care are, ATENȚIE doar ȘAPTE locuri pentru bicle ! ȘAPTE ! Într-un tren ce pleacă în WeekEnd spre munte, în timpul vacanțelor, dintr-un oraș Capitală Europeană cu aproape 3 milioane de locuitori, dintr-o gară PLINĂ DE BICICLIȘTI ! ȘAPTE !
Ș-am ajuns în picioare și claie peste grămada în Azuga la linia 4 de unde ești obligat, cu biclă sau paporniță, să treci peste alte trei linii ca să ajungi la asfalt. Fără pod, pasaj, pasarelă sau măcar niște dale de beton tip alee printre șine.
——
După 8 ore de munte și peste 40 de km de mers în condiții dificile, ajungem sfârșiți în gara din Câmpina unde istoria se repetă : “NU sunt locuri la vagonul de biciclete. Luați bilet normal și vă descurcați”
Și din nou am luat și din nou am dat ! Tot în picioare și tot înghesuiți, claie peste grămadă, noi patru și mulți alții ca noi bătându-ne pe aceleași ȘAPTE locuri. Și-am stat între vagoane, cu ușile deschise pentru că la bicle era aer condiționat dar lângă nu.
Asta în timp ce alți cetățeni ocupă locuri ce nu le sunt adresate, unii fac blatul organizați în stoluri extrem de agresive, dependenții fumează în toaleta a cărei dezinfectare fusese, conform unei mâzgăleli cu carioca, pe 27 aprilie 2017 ( adică în urmă cu mai bine de 2 luni ) iar vagoanele CFR scârțâie și aproape se dezintegrează-n mers.
Și NU, nu este nici un fel de exagerare, este doar Vestul Sălbatic al anului 2017 pe Căile Furate Române !

P.S. : clasicul vânzător de zmeură la cornet, urcat în gară la Sinaia a completat tabloul debandadei generalizate din cadrul acestei companii în care ceea ce contează este doar bunul mers al mașinilor de lux ale șefilor ! Și din păcate așa este toată țara : o combinație ucigătoare între prostie, neputință, jaf, nepăsare și resemnare !

#SăNeFieRușinePentruSituațiaÎnCareAmAjuns

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *