Domnul Pavel

#DomnulPavel

Judetul Caliacra începe lângã Vamã . La doar 18 km de barierã, peisajul, oamenii si mentalitãtile se schimbã. Pare Grecia prin arhitectura Bisericilor, stilul mediteranean al caselor, gardurilor si vegetatiei. Atât de aproape, de familiar si primitor dar totusi diferit si departe, totul duce spre frumosul din poveste. Apusul mã prinde hoinãrind descult prin satul Krapets în cãutare de hranã si apã. Pe strãzile înguste cu asfalt gãurit, epave de masini pe marginide sant si stive de lemne adormite-n praf strãjuind porti scorojite si cãzute într-o rânã, îl întâlnesc pe Gospodin Pavel. N-a stat prea mult pe gânduri si mi-a trântit un Bunã Seara într-o românã “mai” perfecã decât a hipiotilor din 2 Mai. Se bucurã sã mã întâlneascã si nevorbit fiind, ajunge-n nici juma’ de ceas, sã-mi spunã povestea unei familii abandonate la Sud de România. S-a nãscut lângã Balcic ( la Cavarna ) si-n 1943 a încercat, împreuna cu pãrintii si sora mai mare, sã fugã-n România doar cu hainele de pe ei. S-au oprit la nici 20 de km, într-o pãdure, de fricã sã nu fie omorâti. Avea 5 ani însã pare a nu fi uitat nimic. Nici mãcar cãmasa cu motive traditionale transilvãnene pe care tatãl Ion o purta fiind mostenire de la bunicii de prin zona Sãlajului. Norocul lor s-au numit ceva rude, un petec de pãmânt de prin zonã si inspiratia lu’ Nea Ion care, fiind prins, a declarat cã erau “detasati” dupã ciuperci si alte fructe de pãdure. Si au rãmas de atunci în acelasi loc unde l-am si întâlnit. Încã mai asteaptã ca cineva sã se intereseze de ei, sã-i salveze si sã-i treacã granita. Stat român sau rude nici nu mai conteazã. Si tot asteaptã asta de mai bine de 73 de ani. Am vrut efectiv sã-l iau de mânã, sã-l sui în masinã si sã-l trec dincolo. Din România Uitatã în România de azi. Nu-i pare rãu decât cã va fi ultimul “bulgar” vorbitor de românã din familie. A refuzat dupã 89′ cetãtenia pãrintilor lui. S-a încãpãtânat aproape violent sã calce pãmântul tãrii care l-a trãdat. A vrut sã uite si nu si-a învãtat copiii nici o boabã de limbã, istorie, geografie sau culturã românã. Suferã si acum la aproape 80 de ani si îmi spune în soaptã cã încã mai are drapelul românesc pe care fratele tatãlui l-a adus din Primul Rãzboi Mondial.

Povestea pare frumoasã si tragicã însã, din punct de vedere istoric, nu prea se leagã faptele însiruite. Sã ascundã Gospodin Pavel un altfel de trecut ? Istoria sã fi fost alta decât cea învãtatã ?

Si totusi,
Nici nu vreau sã mã gândesc câti alti români uitati prin Bulgaria, Moldova, Ucraina, Ungaria sau fostã Yugoslavia sunt “fratii si surorile” lui Pavel. Câti dintre noi trecem în fugã prin Durostor si Caliacra în drum spre Balcic sau Nisipurile de Aur fãrã sã stim cã acolo este o Românie Abandonatã în care încã gasim români ce acuzã România. Pasã cuiva ? Din pãcate nimãnui ! Nici mãcar Lor celor ce se sting departe de Noi, în uitare, nepãsare si abandon !

#DobrogeaSud #Cadrilater #SurorileLuiPavel

Comenteaza

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *